Intrebari fara raspuns...
Mereu am avut de ales intre doua paralele. Intre iubire si orgoliu, intre intelegere si nepasare, mila si dispret, prezent si trecut... Si de fiecare data am ales paralela mai complicata. Am ales sa ma agat de bine, indiferent cat de crude si dureroase au fost consecintele. Indiferent de lacrimi, nopti nedormite, amagiri...
Amintirile nu le pot uita, nici daca as vrea. Nimeni si nimic nu le poate sterge din trecutul meu. Din trecutul nostru.
Dau vina pe tine si iti multumesc in acelas timp pentru ca tu esti singurul care mi-a rapit sentimente pe care nimeni nu a mai reusit sa mi le starneasca si nu va reusi vreodata.
M-ai facut sa plang, sa cad, sa-mi doresc sa nu ma mai ridic, dar totusi am facut-o, m-am scuturat de praf si am mers mai departe. Tu mi-ai adus si lucruri frumoase. Mi-ai indeplinit vise, m-ai invatat sa zambesc, sa pretuiesc secundele marunte...Mi-ai deschis ochii, m-ai schimbat, m-ai maturizat, m-ai invatat sa ascult, si cel mai important, m-ai invatat cum sa iubesc cu adevarat...
Indiferent de clipele dureroase din trecut..te-am iertat pentru ca inca nu sunt capabila sa vad viata fara tine.
Poate ca pana la urma tu esti cu adevarat ceea ce eu imi doresc. Sau poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu