sâmbătă, 31 martie 2012

                                           Daruire..

 Linistea mea sufleteasca era atat de reala, incat mi-am lasat ultimele picaturi de teama sa moara, in timp ce ma lasam purtata pe valurile dorintei...
 Vocea lui calda ma imbatase atat de puternic ca imi simteam trupul invartindu-se intr-un paradis al simturilor. Nu-mi mai puteam controla mainile, picioarele, nici macar gandurile.
 Era seara in care puneam capat inocentei. Seara in care aveam sa devin femeie, desi mult prea devreme. Cu toate astea imi doream. Vroiam sa fiu convinsa ca voi fi bine de acum incolo.
 Am inchis ochii si am simtit cum m-am izbit de pieptul lui fin. I-am simtit bratele tatuate cum m-au imbratisat, in asa fel incat incepusem sa respir sacadat. Simteam ca plutesc, am inspirat adanc si m-am lasat purtata pe culmile pasiunii.
 Am deschis ochii si i-am revazut privirea aceea ce ma fascina, cu ochii aceia caprui, senini.. Stiam ca-l iubesc. Stiam ca nu trebuie sa mai ascund asta.
 I-am sarutat zambetul egoist si i-am soptit..."sunt doar a ta"...

vineri, 30 martie 2012

                                    Intrebari fara raspuns...



 Am in fata cana cu espresso. Privesc in jur, apoi imi aprind o tigare. In mintea mea se astern mii si mii de ganduri, care ma fac sa ma intreb daca se merita oare. Daca meriti. Daca tu esti cu adevarat ceea ce eu imi doresc.
 Mereu am avut de ales intre doua paralele. Intre iubire si orgoliu, intre intelegere si nepasare, mila si dispret, prezent si trecut... Si de fiecare data am ales paralela mai complicata. Am ales sa ma agat de bine, indiferent cat de crude si dureroase au fost consecintele. Indiferent de lacrimi, nopti nedormite, amagiri...
 Amintirile nu le pot uita, nici daca as vrea. Nimeni si nimic nu le poate sterge din trecutul meu. Din trecutul nostru.
 Dau vina pe tine si iti multumesc in acelas timp pentru ca tu esti singurul care mi-a rapit sentimente pe care nimeni nu a mai reusit sa mi le starneasca si nu va reusi vreodata.
 M-ai facut sa plang, sa cad, sa-mi doresc sa nu ma mai ridic, dar totusi am facut-o, m-am scuturat de praf si am mers mai departe. Tu mi-ai adus si lucruri frumoase. Mi-ai indeplinit vise, m-ai invatat sa zambesc, sa pretuiesc secundele marunte...Mi-ai deschis ochii, m-ai schimbat, m-ai maturizat, m-ai invatat sa ascult, si cel mai important, m-ai invatat cum sa iubesc cu adevarat...
 Indiferent de clipele dureroase din trecut..te-am iertat pentru ca inca nu sunt capabila sa vad viata fara tine.
 Poate ca pana la urma tu esti cu adevarat ceea ce eu imi doresc. Sau poate...